Unul dintre fenomenele definitorii ale societății moldovenești după 1989 este tranziția (nesfârșită) de la comunism la democrație, cu toate efectele și consecințele inerente.  Paleta de crize și anomalii ale acestei  tranziții social-istorice a generat și o literatură a tranziției. Galina Anițoi, cercetătoare la Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” analizează, în volumul „Personaje ale tranziției” (Editura UNU, 2022), scindările și derivele personajelor tranziției în proza noastră basarabeană. Totodată, fixează premisele tranzitologiei literare ca metodă de cercetare, care conduce spre o perspectivă multiaspectuală și interdisciplinară (sociologică, istorică, filozofică, antropologică, psihologică etc.) asupra fenomenului literar.

Cea mai răspândită tipologie a personajului tranziției pare s-o ilustreze personajul nostalgic după comunism. Galina Anițoi regăsește acest tip de personaj în romanele Raiul găinilor (2004), Sunt o babă comunistă! (2007) de Dan Lungu, Măcel în Georgia (2008), Oameni din Chișinău (2011) de Dumitru Crudu și Tărâmul lui Sașa Kozak (2011) de Iulian Ciocan.

O altă ipostază a personajului tranziției o reprezintă politicianul, ilustrat în romanele Avionul mirosea a pește (2008) de Nicolae Popa, Sex & Perestroika (2009) de Constantin Cheianu, Cartea nomazilor din B. (2010) de Val Butnaru, Dama de cupă (2018) a lui Iulian Ciocan și textul de proză scurtă Maria (nu) există (2022) de Iulian Fruntașu – toate aste cărți, observă autoarea, transmit un mesaj comun: stagnarea în tranziție.

Copiii însingurați ai tranziției reprezintă consecința cea mai traumatizantă a fenomenului tranziției.  În colimatorul critic sunt luate romanele Fetița care se juca de-a Dumnezeu (2014) de Dan Lungu și Kinderland (2013) de Liliana Corobca – cu personaje situate într-o „stare cumplită a așteptării”.

Și ultima categorie identificată și analizată de autoare este personajul emigrant, identificat în romanele Fetița care se juca de-a Dumnezeu (2014) de Dan Lungu și Totentanz sau Viața unei nopți (2011) de Claudia Partole. 

By ifr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *