Pentru Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” ziua de 31 august din acest an reprezintă o dublă sărbătoare. E ziua în care omagiem Limba Română, aflată, în sfârșit, la loc de cinste (și) în Constituția R. Moldova și e pentru prima dată când o omagiem în colaborare cu Institutul „A. Philippide” de la Iași. Două Institute academice de Filologie Română conlucrează în același spirit românesc, în albia primitoare a limbii române, chiar dacă fac parte din state diferite. E o demonstrație a faptului că limba este mereu deasupra oricăror organizări geopolitice, teritoriale, statale. Limba transcende ființele noastre trecătoare și lucrează din straturile cele mai intime ale unei națiuni, dându-i un sens, conferindu-i un temei de existență și continuitate. Oriunde ar fi plecați prin lume, vorbitorii de limbă română rămân uniți prin firele invizibile ale designului ontologic al limbii de acasă. Doar în spiritul limbii materne, ei își pot găsi articulările cele mai intime ale dorurilor, năzuințelor, bucuriilor și suferințelor.
Revistele filologice, monografiile, dicționarele și alte lucrări elaborate de Institutele noastre se înscriu într-un unic proiect național de normare și promovare a Limbii Române. Corectitudinea vorbirii și a scrierii în limba română nu e un imperativ doar al elitelor intelectuale. Tuturor trebuie să ne pese de modul în care ne exprimăm. Or, limba este un instrument întemeietor, care ne definește nu doar „identitatea istorică” (Eugen Coșeriu), ci și pe cea spirituală și umană, în cele din urmă. O limbă numită greșit, vorbită infect e un atentat la ființa națională, dar și un atentat la bunul-simț, la respectul pentru sine și pentru celălalt.
Sărbătoarea dedicată Limbii Române ne prilejuiește deopotrivă un sentiment împlinitor al demnității naționale, dar și al responsabilității pentru destinul limbii române într-un context actual al confuziei valorice, al reprezentărilor culturale tot mai tabloidizate, al formelor (la modă) fără fond și al amenințărilor istoriei.
În R. Moldova, lupta pentru limba română nu e un clișeu, e o realitate. De sute de ani, raportul nostru, al românilor basarabeni, cu limba română e acutizat de amenințarea pericolului deznaționalizării și de tensiuni interetnice. Nici după căderea URSS, atentatul factorului politic la adresa limbii române n-a încetat. În toate guvernările de după ’90 a existat o puternică falangă politică de distrugere a limbii române, de subminare a identității noastre naționale. Turbulențele care se întâmplă în societatea moldovenească din ultimul timp demonstrează cât de sensibil e subiectul limbii în mentalitatea colectivă, cât de marcați suntem cu toții de drama limbii române în spațiul dintre Prut și Nistru. Raportul nostru cu istoria e încă acut, e încă nerezolvat. De aceea, responsabilitatea noastră de-a ne vorbi corect limba, de-a o proteja, e aici poate și mai mare decât în alte părți.
Respectul pentru limba română e implicit un omagiu pentru toți românii care au trudit la temelia culturii române – filologi, profesori, oameni de artă etc. –, e cinstirea memoriei scriitorilor și artiștilor care au îmbogățit patrimoniul național cu opera lor, e unicul act de justiție pe care-l putem face în numele tuturor martirilor pentru limba română.
Le mulțimim colegilor de la Institutul „A. Philippide” al Academiei Române pentru bucuria de-a omagia împreună sărbătoarea Limbii Române! Să ne țină împreună Limba Română, patrimoniul nostru cultural, istoria noastră comună, pentru că – vorba lui Eminescu – suntem români și punctum!