„General. Voiam să mă fac general. Nu doctor, nu inginer, nu marinar, nu aviator, ci direct comandant de oști, geniu militar, încărcat de glorii…”, îi mărturisea Eugen Simion lui Andrei Grigor într-un interviu. Într-un fel, dorința i s-a împlinit. Eugen Simion a fost un general al literaturii, un hermeneut atins de geniu. Studiile de autor și proiectele pe care le-a coordonat – Dicționarul General al Literaturii Române, Colecția Opere fundamentale, facsimilarea Caietelor lui Eminescu, Enciclopedia literaturii române vechi, seria Scriitori români de azi, trilogia despre Ficțiunea jurnalului intim, dipticul Genurile biograficului etc. – sunt construcții de anvergură europeană. Eugen Simion a  fost – nu încape îndoială –   „centrul de greutate al instituției literaturii române” (Paul Cernat).  E de neimaginat literatura română fără spiritul lui drept, fără competența și autoritatea judecăților sale critice.

Un savant de o distincție aparte, de un rafinament nobiliar, impunea un respect aproape sacramental. Dacă de omul Eugen Simion nu te puteai apropia oricum, păstra o rezervă aristocratică, generozitatea lui intelectuală este bine cunoscută. A transmis pentru Chișinău, pentru Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”, întreaga Colecție Opere fundamentale, Dicționarul General al Literaturii Române, Manuscrisele Mihai Eminescu și monografiile sale. Ne-a lăsat un patrimoniu științific, cultural și literar de neprețuit.

 Dumnezeu să-l odihnească în pace!