DECLARAȚIE

După ce, cu tăcerea lașă a forurilor diriguitoare academice, institutele de cercetare au fost trecute într-un mod voluntarist mai întâi în subordinea Ministerului Educației și ulterior în subordinea unor instituții superioare de învățământ, în cadrul Academiei de Științe rămânând doar clădirea din centrul orașului și personalul umflat peste măsură din conducerea AȘM și a secțiilor sale;

după ce conducerea AȘM a adoptat o poziție confortabilă-oportunistă pentru sine și a exclus intenționat din preocupările sale probleme esențiale referitoare la denumirea științifică a limbii și ale istoriei noastre, condamnând declarațiile Institutului de Istorie și a Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” în această problemă, anulând, astfel, practic hotărârile AȘM din 1994 și 1996 cu privire la denumirea științifică a limbii;

– după ce aceeași conducere, la alegerile prezidențiale trecute, s-a așternut preș în fața candidatului-mercenar prorus Igor Dodon, făcând abstracție de existența contra-candidatului european Maia Sandu;

– după ce șefii AȘM au etichetat războiul provocat de Federația Rusă „drept operațiune specială”, făcând uz de limbajul propagandei ruse;

– după ce preocupările științifice ale AȘM s-au redus la niște ședințe-șezători, fără nicio finalitate teoretică sau practică – simple bifări de activități gratuite,

statutul Academiei de Științe a Moldovei ȘI-A PIERDUT ROSTUL FIRESC DE FOR ȘTIINȚIFIC NAȚIONAL, DEVENIND O SIMPLĂ FORMĂ FĂRĂ FOND, O INSTITUȚIE BUGETOFAGĂ, AVÂND SINGURA GRIJĂ – MENȚINEREA ÎN FUNCȚII A ACTUALELOR EI CADRE DE CONDUCERE.

Constat cu tristețe, dar și cu o legitimă revoltă, că și actualele alegeri de noi membri ai AȘM fac parte din același scenariu de prezervare a celor câtorva persoane din vârful AȘM în funcțiile lor de conducere. Președintele I. Thighineanu, devenit președinte cu concursul fostei conduceri PDM-iste, și-ar vrea, în noile condiții, o legitimitate oarecare, optând nu pentru niște eforturi de consolidare a statutului de for științific al AȘM, ci folosind calea birocratică bătătorită – consolidarea echipei personale cu noi membri-corespondenți, docili și fideli propriilor interese. Dovadă este componența comisiilor de concurs în care au fost incluse numai persoane devotate actualului președinte al AȘM, prezența printre candidații „aleși” ai finilor băgăreți ai unor nași. Excepții sunt puține, dar tocmai pe fundalul acestora caracterul de alegeri ARANJATE iese mai pregnant în evidență.

În consecință, eu, Alexandru Burlacu, dr. hab. în filologie, profesor universitar, declar că îmi retrag candidatura din concursul pentru alegerea membrilor-corespondenți ai AȘM.

În baza celor enunțate, mă adresez Parlamentului și Guvernului Republicii Moldova, responsabili de bugetul de stat, să opereze, în regim de urgență, modificări de profunzime în modul de existență și de conducere a AȘM. Este imperioasă alegerea unei noi conduceri a AȘM, inclusiv a unui nou președinte, și abia după o curățare de jegul actual de pe fața acestei instituții s-ar putea trece la procesul normal de alegere de noi membri activi ai Academiei. Mai mult, dat fiind faptul că foarte mulți din actualii membri nu mai sunt activi, să fie lipsiți de titlurile de „academici”.

La contribuția științifică aș menționa, scurt: 20 de cărți de critică și istorie literară, 300 de articole științifice, coordonarea a 17 teze de doctorat susținute, dintre care 4 de doctor habilitat, fondarea revistei de profil „Metaliteratură”, finanțată mai bine de un deceniu din cont propriu, și alte activități, care, în fața majorității votanților de față, ghidați de alte criterii decât criteriul muncii cinstite, nu au nici o relevanță.

În fine, aș vrea să stărui cu deosebire asupra unui moment pe care îl consider crucial în viața mea și în mare măsură decisiv pentru destinul acestei palme de pământ românesc numită Basarabia, Scrisoarea celor 66, sub care stă și semnătura mea. Mulți români de profesie nu au vrut să o semneze, alții, bărbați ai neamului, dar fără caracter, printre care și Mihai Cimpoi, și-au retras semnătura. Eu am semnat atunci și semnez acum, nu am renunțat și nu renunț la semnătură.

ALEXANDRU BURLACU